ciomăgaș

română

Etimologie

Din ciomag + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /ʧo.məˈgaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului ciomăgaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciomăgaș	ciomăgași
Articulat	ciomăgașul	ciomăgașii
Genitiv-Dativ	ciomăgașului	ciomăgașilor
Vocativ	ciomăgașule	ciomăgașilor

1. (fam.) om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online