română

Etimologie

Din turcă çomak.

Pronunție

  • AFI: /ʧoˈmag/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciomag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciomag ciomege
Articulat ciomagul ciomegele
Genitiv-Dativ ciomagului ciomegelor
Vocativ ciomagule ciomegelor
  1. băț mare și gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă.
  2. lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe