ciseleur

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche cisel („daltă”) + -eur.

Pronunție

• AFI: /si.zlœʁ/

Substantiv

ciseleur m., ciseleurs pl.

1. (tehn.) gravor, dăltuitor

Cuvinte derivate

• ciseleuse

Cuvinte apropiate

• ciseau
• ciseler

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire