Etimologie

Din a ciupi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʧu.piˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciupitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciupitor ciupitoare
Articulat ciupitorul ciupitoarele
Genitiv-Dativ ciupitorului ciupitoarelor
Vocativ ciupitorule ciupitoarelor
  1. utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă.


Traduceri

Anagrame

Referințe