clapetă

română

Etimologie

Din franceză clapet.

Pronunție

• AFI: /kla'pe.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului clapetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clapetă	clapete
Articulat	clapeta	clapetele
Genitiv-Dativ	clapetei	clapetelor
Vocativ	clapetă	clapetelor

1. clapă mică, (spec.) clapă care intră în construcția unui robinet.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catalpe
• aplecat
• capelat

Referințe

• DEX '98 via DEX online