clauză

română

Etimologie

Din franceză clause.

Pronunție

• AFI: /ˈkla.u.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului clauză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clauză	clauze
Articulat	clauza	clauzele
Genitiv-Dativ	clauzei	clauzelor
Vocativ	clauză	clauzelor

1. dispoziție (specială) prevăzută într-o convenție, într-un tratat, într-un contract etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• călăuz
• cauzal
• cazual

Referințe

• DEX '98 via DEX online