clevetitoare

română

Etimologie

Din clevetitor.

Pronunție

• AFI: /kle.ve.ti'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului clevetitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clevetitoare	clevetitoare
Articulat	clevetitoarea	clevetitoarele
Genitiv-Dativ	clevetitoarei	clevetitoarelor
Vocativ	clevetitoareo	clevetitoarelor

1. persoană care clevetește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online