clocheton

franceză

(français)

Etimologie

Din clocher + sufixul -on.

Pronunție

• AFI: /klɔʃ.tɔ̃/

Substantiv

clocheton m., clochetons pl.

1. (arhit.) turn cu vârf ascuțit

Cuvinte apropiate

• cloche

Referințe

• Wiktionnaire