clorat

română

Etimologie

Din franceză chlorate, germană Chlorat.

Pronunție

• AFI: /klo'rat/

Substantiv

Declinarea substantivului clorat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clorat	clorați
Articulat	cloratul	clorații
Genitiv-Dativ	cloratului	cloraților
Vocativ	cloratule	cloraților

1. sare a acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colțar
• crotal

Referințe

• DEX '98 via DEX online