coșcovitură

română

Etimologie

Din a (se) coșcovi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /koʃ.ko.vi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului coșcovitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coșcovitură	coșcovituri
Articulat	coșcovitura	coșcoviturile
Genitiv-Dativ	coșcoviturii	coșcoviturilor
Vocativ	coșcovitură	coșcoviturilor

1. (rar) coșcoveală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online