coșuleț

română

Etimologie

Din coș + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /ko.ʃu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului coșuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coșuleț	coșulețe
Articulat	coșulețul	coșulețele
Genitiv-Dativ	coșulețului	coșulețelor
Vocativ	coșulețule	coșulețelor

1. diminutiv al lui coș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• costule
• cețosul

Referințe

• DEX '98 via DEX online