coautoare

română

Etimologie

Din coautor.

Pronunție

• AFI: /ko.a.u'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului coautoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coautoare	coautoare
Articulat	coautoarea	coautoarele
Genitiv-Dativ	coautoarei	coautoarelor
Vocativ	coautoareo	coautoarelor

1. persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea.
2. persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online