cobiliță

română

Etimologie

Din bulgară кобилицa (kobilica), sârbocroată kobilica.

Pronunție

• AFI: /ko.bi'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cobiliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cobiliță	cobilițe
Articulat	cobilița	cobilițele
Genitiv-Dativ	cobiliței	cobilițelor
Vocativ	cobiliță	cobilițelor

1. bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.

Cuvinte compuse

• Cobilița-Ciobanului

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blocații
• citabilo
• colbăiți
• oblicați

Referințe

• DEX '98 via DEX online