cocuță

română

Etimologie

Din cocă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ko'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cocuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocuță	cocuțe
Articulat	cocuța	cocuțele
Genitiv-Dativ	cocuței	cocuțelor
Vocativ	cocuță	cocuțelor

1. diminutiv al lui cocă; fetiță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online