coincidență

română

Etimologie

Din franceză coïncidence.

Pronunție

• AFI: /ko.in.ʧiˈden.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului coincidență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coincidență	coincidențe
Articulat	coincidența	coincidențele
Genitiv-Dativ	coincidenței	coincidențelor
Vocativ	coincidență	coincidențelor

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concitadine

Referințe

• DEX '98 via DEX online