coing

franceză

(français)

Etimologie

Atestat sub forma codoin în iudeo-franceză, mai târziu cooing < latină cotoneum.

Pronunție

• AFI: /kwɛ̃/

Substantiv

coing m., coings pl.

1. gutuie

Cuvinte derivate

• cognasse
• cognassier

Cuvinte apropiate

• cotignac

Omofone

• coin