colaționa

română

Etimologie

Din franceză collationner.

Pronunție

• AFI: /ko.la.ʦi.oˈna/

Verb

Conjugarea verbului colaționa
Infinitiv	a colaționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	colaționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să colaționeze
Participiu	colaționat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente.

Cuvinte derivate

• colaționare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online