colegatar

română

Etimologie

Din franceză colégataire.

Pronunție

• AFI: /ko.le.ga'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului colegatar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colegatar	colegatari
Articulat	colegatarul	colegatarii
Genitiv-Dativ	colegatarului	colegatarilor
Vocativ	colegatarule	colegatarilor

1. fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori.

Cuvinte derivate

• colegatară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online