colimator

română

Etimologie

Din franceză collimateur.

Pronunție

• AFI: /ko.li.ma'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului colimator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colimator	colimatoare
Articulat	colimatorul	colimatoarele
Genitiv-Dativ	colimatorului	colimatoarelor
Vocativ	colimatorule	colimatoarelor

1. dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze.
2. instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții.

Expresii

• A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comatilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online