Etimologie

Din franceză collimateur.

Pronunție

  • AFI: /ko.li.ma'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
colimator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colimator colimatoare
Articulat colimatorul colimatoarele
Genitiv-Dativ colimatorului colimatoarelor
Vocativ colimatorule colimatoarelor
  1. dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze.
  2. instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții.

Expresii

  • A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva


Traduceri

Anagrame

Referințe