colir

română

Etimologie

Din franceză collyre.

Pronunție

• AFI: /ko'lir/

Substantiv

Declinarea substantivului colir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colir	invariabil
Articulat	colirul	invariabil
Genitiv-Dativ	colirului	invariabil
Vocativ	colirule	invariabil

1. medicament întrebuințat în tratamentul unor afecțiuni ale ochilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crilo
• corli

Referințe

• DEX '98 via DEX online