română

Etimologie

Din colivă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ko.li'var/


Substantiv


Declinarea substantivului
colivar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colivar colivari
Articulat colivarul colivarii
Genitiv-Dativ colivarului colivarilor
Vocativ colivarule colivarilor
  1. termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; (fig.) persoană care vreaaibă totul de-a gata, pomanagiu.
  2. cel care poartă coliva la înmormântări.


Traduceri

Anagrame

Referințe