colora

română

Etimologie

Din franceză colorer < latină colorare.

Pronunție

• AFI: /ko.lo'ra/

Verb

Conjugarea verbului colora
Infinitiv	a colora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	colorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să coloreze
Participiu	colorat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi.
2. (v.tranz.) (fig.) a da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc., a nuanța, a reliefa.

Cuvinte derivate

• colorabil
• colorare
• colorat
• fotocolor
• recolora

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carolo
• corola
• coralo

Referințe

• DEX '98 via DEX online