colun
Etimologie
Din slavă (veche) kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvânt oriental, confer turcă kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cumană, în secolul XVI.
A dispărut o dată cu animalul (secolul XVII), dar se conservă în toponimie.
Pronunție
- AFI: /koˈlun/
Substantiv
Declinarea substantivului colun | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | colun | coluni |
Articulat | colunul | colunii |
Genitiv-Dativ | colunului | colunilor |
Vocativ | colunule | colunilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online