comandatură
română
Etimologie
Din germană Kommandatur.
Pronunție
- AFI: /ko.man.da'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului comandatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comandatură | comandaturi |
| Articulat | comandatura | comandaturile |
| Genitiv-Dativ | comandaturii | comandaturilor |
| Vocativ | comandatură | comandaturilor |
- comandament al trupelor germane de ocupație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online