concă

română

Etimologie

Din franceză conque.

Pronunție

• AFI: /'kon.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului concă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concă	conci
Articulat	conca	concile
Genitiv-Dativ	concii	concilor
Vocativ	concă	concilor

1. (arhit.) acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conac

Referințe

• DEX '98 via DEX online