concrescență

română

Etimologie

Din franceză concrescence < latină concrescentia.

Pronunție

• AFI: /kon.kres'ʧen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului concrescență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concrescență	concrescențe
Articulat	concrescența	concrescențele
Genitiv-Dativ	concrescenței	concrescențelor
Vocativ	concrescență	concrescențelor

1. creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online