confabulație

română

Etimologie

Din franceză confabulation.

Pronunție

• AFI: /kon.fa.bu'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului confabulație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confabulație	confabulații
Articulat	confabulația	confabulațiile
Genitiv-Dativ	confabulației	confabulațiilor
Vocativ	confabulație	confabulațiilor

1. simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online