confareație

română

Etimologie

Din franceză confarréation < latină confarreatio.

Pronunție

• AFI: /kon.fa.re'a.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului confareație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confareație	confareații
Articulat	confareația	confareațiile
Genitiv-Dativ	confareației	confareațiilor
Vocativ	confareație	confareațiilor

1. (rar) căsătorie religioasă rezervată patricienilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online