conivență

română

Etimologie

Din franceză connivence < latină conniventia.

Pronunție

• AFI: /ko.ni'ven.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului conivență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conivență	conivențe
Articulat	conivența	conivențele
Genitiv-Dativ	conivenței	conivențelor
Vocativ	conivență	conivențelor

Expresii

• De conivență (cu) ... = în complicitate (cu...), de acord (cu...)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• convenția
• convenita

Referințe

• DEX '98 via DEX online