conlocuitoare
română
Etimologie
Din conlocuitor.
Pronunție
- AFI: /kon.lo.ku.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului conlocuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conlocuitoare | conlocuitoare |
| Articulat | conlocuitoarea | conlocuitoarele |
| Genitiv-Dativ | conlocuitoarei | conlocuitoarelor |
| Vocativ | conlocuitoareo | conlocuitoarelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online