consoartă

română

Etimologie

Din latină consors, consortis, (influențat de soartă).

Pronunție

• AFI: /kon'so̯ar.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului consoartă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consoartă	consoarte
Articulat	consoarta	consoartele
Genitiv-Dativ	consoartei	consoartelor
Vocativ	consoartă	consoartelor

1. (fam.) soție, nevastă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online