consuetudine

română

Etimologie

Din latină consuetudo, consuetudinis.

Pronunție

• AFI: /kon.su.eˈtu.di.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului consuetudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consuetudine	consuetudini
Articulat	consuetudinea	consuetudinile
Genitiv-Dativ	consuetudinii	consuetudinilor
Vocativ	consuetudine	consuetudinilor

1. (livr.) obișnuință, obicei, deprindere.

Cuvinte derivate

• consuetudinar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online