contracta
română
Etimologie
Din franceză contracter < latină contractare.
Pronunție
- AFI: /kon.trak'ta/
Verb
| Conjugarea verbului contracta | |
| Infinitiv | a contracta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
contractez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să contracteze |
| Participiu | contractat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a încheia un contract.
- (v.tranz.) a lua asupra sa o obligație, a se îndatora la...
- (v.tranz.) a se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală...
- (v.tranz. și refl.) a (se) strânge, a (se) zgârci.
- (v.refl.) (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
Cuvinte derivate
Expresii
- A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online