conviețuitor

română

Etimologie

Din a conviețui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /kon.vje.ʦu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
conviețuitor
Singular Plural
Masculin conviețuitor conviețuitori
Feminin conviețuitoare conviețuitoare
Neutru conviețuitor conviețuitoare
  1. (adesea substantivat) care trăiește în același loc cu altcineva.


Traduceri

Referințe