convorbi

română

Etimologie

Din con- + a vorbi (după germană unterreden).

Pronunție

• AFI: /kon.vor'bi/

Verb

Conjugarea verbului convorbi
Infinitiv	a convorbi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	convorbesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să convorbească
Participiu	convorbit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (rar) a sta de vorbă; a discuta, a conversa.

Cuvinte derivate

• convorbire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online