copârșeu

română

Etimologie

Din maghiară koporsó < dintr-o limbă turcică.

Pronunție

• AFI: /ko.pɨrˈʃew/

Substantiv

Declinarea substantivului copârșeu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copârșeu	copârșeie
Articulat	copârșeul	copârșeiele
Genitiv-Dativ	copârșeului	copârșeielor
Vocativ	copârșeule	copârșeielor

1. (reg.) sicriu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuproase
• procesau

Referințe

• DEX '98 via DEX online