română

Etimologie

Din copleși + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ko.ple.ʃi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
copleșitor
Singular Plural
Masculin copleșitor copleșitori
Feminin copleșitoare copleșitoare
Neutru copleșitor copleșitoare
  1. care copleșește.
    O impresie copleșitoare.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe