corimb
Etimologie
Din franceză corymbe < latină corimbus. Provine din greacă κόρυμβος (kórumbos, „ciorchine”).
Pronunție
- AFI: /ko'rimb/
Substantiv
Declinarea substantivului corimb | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | corimb | corimbe |
Articulat | corimbul | corimbele |
Genitiv-Dativ | corimbului | corimbelor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) inflorescență în formă de umbelă.
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
inflorescență racemoasă în formă de umbelă
|