coroniță

română

Etimologie

Din coroană + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ko.ro'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului coroniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coroniță	coronițe
Articulat	coronița	coronițele
Genitiv-Dativ	coroniței	coronițelor
Vocativ	coroniță	coronițelor

1. diminutiv al lui coroană.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carotino
• canotori

Referințe

• DEX '98 via DEX online