cosecantă

română

Etimologie

Din franceză cosécante.

Pronunție

• AFI: /ko.se'kan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cosecantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cosecantă	cosecante
Articulat	cosecanta	cosecantele
Genitiv-Dativ	cosecantei	cosecantelor
Vocativ	cosecantă	cosecantelor

1. funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concasate

Referințe

• DEX '98 via DEX online