cotor

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ko'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cotor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotor	cotoare
Articulat	cotorul	cotoarele
Genitiv-Dativ	cotorului	cotoarelor
Vocativ	cotorule	cotoarelor

1. tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile.
2. partea de jos a unei tulpini.

   Cotorul viței.

3. cocean.
4. rest nefolositor dintr-un obiect uzat.
5. (fam.) mătură foarte uzată.
6. parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc.
7. parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului cotor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotor	cotori
Articulat	cotorul	cotorii
Genitiv-Dativ	cotorului	cotorilor
Vocativ	cotorule	cotorilor

1. (la ființe; rar) partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online