cotrobăit

română

Etimologie

Din a cotrobăi.

Pronunție

• AFI: /ko.tro.bə'it/

Substantiv

Declinarea substantivului cotrobăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotrobăit	cotrobăituri
Articulat	cotrobăitul	cotrobăiturile
Genitiv-Dativ	cotrobăitului	cotrobăiturilor
Vocativ	cotrobăitule	cotrobăiturilor

1. cotrobăială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online