couru
(français)
Etimologie
Din verbul courir („a fugi, a alerga”).
Pronunție
- AFI: /ku.ʁy/
Adjectiv
Declinarea adjectivului couru | ||
Singular | Plural | |
Masculin | couru | courus |
Feminin | courue | courues |
- vizitat, frecventat
- Ce spectacle est fort couru.
- (p.ext.) căutat
- Un prédicateur fort couru.
- cert, sigur
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din courir.
Verb
- forma de participiu trecut la masculin singular pentru courir.