covalență

română

Etimologie

Din germană Kovalenz, franceză covalence.

Pronunție

• AFI: /ko.va'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului covalență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	covalență	covalențe
Articulat	covalența	covalențele
Genitiv-Dativ	covalenței	covalențelor
Vocativ	covalență	covalențelor

1. legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online