Covrigi

Etimologie

Din turcă kevrek, prin intermediul bulgară ковриг (kovrig).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
covrig
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ covrig covrigi
Articulat covrigul covrigii
Genitiv-Dativ covrigului covrigilor
Vocativ ' '
  1. produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.).
  2. (argou) volan de automobil.
  3. (argou) monedă.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci
  • A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac


Traduceri

Referințe