crâncenie

română

Etimologie

Din crâncen + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /krɨn.ʧeˈni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului crâncenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crâncenie	crâncenii
Articulat	crâncenia	crânceniile
Genitiv-Dativ	crânceniei	crânceniilor
Vocativ	crâncenie	crânceniilor

1. (înv.) cruzime, asprime.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crâncenei

Referințe

• DEX '98 via DEX online