crânguleț

română

Etimologie

Din crâng + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /krɨn.gu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului crânguleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crânguleț	crângulețe
Articulat	crângulețul	crângulețele
Genitiv-Dativ	crângulețului	crângulețelor
Vocativ	crângulețule	crângulețelor

1. diminutiv al lui crâng; crângușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online