crăpătură

română

Etimologie

Din latină crepatura.

Pronunție

• AFI: /krə.pə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului crăpătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crăpătură	crăpături
Articulat	crăpătura	crăpăturile
Genitiv-Dativ	crăpăturii	crăpăturilor
Vocativ	crăpătură	crăpăturilor

1. deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură.
2. spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschise.

Cuvinte derivate

• crăpăturică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online