credenț

română

Etimologie

Din germană Kredenz.

Pronunție

• AFI: /kre'denʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului credenț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	credenț	credențuri
Articulat	credențul	credențurile
Genitiv-Dativ	credențului	credențurilor
Vocativ	credențule	credențurilor

1. (reg.) bufet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online