credincer

română

Etimologie

Din credință + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kre.din'ʧer/

Substantiv

Declinarea substantivului credincer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	credincer	credinceri
Articulat	credincerul	credincerii
Genitiv-Dativ	credincerului	credincerilor
Vocativ	credincerule	credincerilor

1. (înv.) om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online